Într-o zi, cu puţin înainte de a muri, Martha Jefferson a cerut toc, cerneală, hârtie şi un exemplar din romanul lui Laurence Sterne „Tristram Shandy”. Era opera preferată a Jeffersonilor, iar atunci a răsfoit filele până la un pasaj deosebit de emoţionant. Apucând tocul, a copiat următoarele rânduri din roman: „Timpul se pierde prea repede: fiecare literă scrisă îmi spune cât de repede trece viaţa peste pana mea. Zilele şi orele me zboară pe deasupra capetelor ca norii unei seri vântoase, pentru a nu se întoarce niciodată – totul se grăbeşte înainte”. Jefferson a luat tocul din mâna soţiei sale şi a copiat restul paragrafului: „Şi ori de câte ori îţi sărut mâna ca să-ţi spun adio, fiecare moment fără tine este preludiul despărţirii eterne pe care o vom trăi în curând”. Thomas Jefferson a păstrat coala aceea de hârtie toată viaţa. După moartea sa, familia a descoperit-o într-un sertar secret al pupitrului său. Felul în care arăta, mototolită şi îngălbenită, demonstra că Jefferson o recitise de nenumărate ori. Şi, ascunse în cutele hârtiei, erau şuviţe din părul Marthei Jefferson şi al celor doi bebeluşi pe care Jefferson îi pierduse.
Aceasta este povestea omului care a fost acuzat timp de două secole că şi-ar fi înşelat soţia cu o sclavă şi I-ar fi dăruit acesteia şase copii. A fost poate unul din cele mai mari scandaluri ale istoriei universale. O enigmă în stare de cercetare care nu a reuşit decât să obţină rezultate probabile până în prezent. Ce învăţăm de aici? Că iubirea îmbracă atâtea forme încât ne e greu să aplicăm o normă care să stabilească ce e adevărat şi ce nu în iubire. Autenticitatea nu stă în şabloanele sociale şi nu se regăseşte nici în grimasele masei de populaţie. Un om care poate trăda, poate iubi în acelaşi timp. Un om care minte poate oferi mai mult decât unul care spune un banal adevăr în fiecare zi. Un om pe care-l judecaţi astăzi, s-ar putea să fie singurul care poate să vă ofere ceea ce aveţi nevoie mâine. Întindeţi mâna ţi zâmbiţi. În fiecare dintre noi stă un om care poate salva pe cineva la un moment dat…
PROfund ca de obicei >:D:D:D< frumoasa ideea.
mereu oamenilor le-a placut sa vorbeasca prostii despre ceilalti…indiferent ca sunt sau nu adevarate sau fondate…mai conteaza?
e bine ca noi suntem fericiti in lumea noastra…