Prost gust la drumul mare…

Locul unde, de Sfântul Valentin, iubirea nu ţine seama de sex
de Daniel BEFU | 16 FEBRUARIE 2008

În 45 de minute, şase cupluri de lesbiene şi cinci de homosexuali s-au căsătorit într-un club gay din centrul Bucureştilor

„Daniel, iei în căsătorie pe Marius, să-l iubeşti, să-l respecţi, să ai grijă de el până când moartea vă va despărţi?”

Club gay într-o pivniţă, la 50 de metri de biserica Sfântul Gheorghe din Bucureşti. E seara de Sfântul Valentin, cândva bărbat şi el, acum sanctificat. La ora zece fără cinci, DJ-ul face un anunţ: „Fete, băieţi, dacă mai aveţi make-up-uri, mai aveţi timp pentru a vă finisa acum. Pregătiţi-vă că oficializăm căsătoriile între parteneri. Ofiţerul străii civile este aici, preotul este aici”.

Toaleta unisex e plină ochi de miri şi mirese nebărbierite. Andrei, una dintre mirese, păzeşte o uşă de veceu cu zăvorul stricat: „Nu intraţi, e cineva înăuntru”. Dinăuntru iese înşurubând căpăcelul unui tub de unguent, un ochelarist mic. Îi întinde tubul lui Andrei (mireasa), care-l vâră discret în poşetă. Satisfăcut de ţinuta de nuntă, Andrei îi zâmbeşte lui Andrei cel din oglindă: Pe cracul drept al pantalonilor de in albi şi-a tras o portjartieră mov. În ton cu ea şi-a pus pe umeri un şal liliachiu, iar decolteul cămăşii brodate cu floricele îi dezveleşte pieptul epilat. Buzele-i lucesc, ochii îi sclipesc, dar parcă lipseşte ceva. Scotoceşte prin nimicurile din poşeta de pe umăr, scoate o sticluţă de parfum şi pufăie de zor până se-nconjură de un nor de vapori.

Boxele încep să fredoneze marşul nupţial şi Andrei ţipă ascuţit: „Aaaa! Aaaa începuuut!” şi, alergând pe vârfuri, trece din budă în sala de ceremonii unde, ofiţerul stării civile (cu o eşarfă tricoloră!), celebrează mariajul primului cuplu de gay: „Repetăm acelaşi text pe care l-au repetat şi alţii de mii de ori înaintea noastră. Ne-am aduntat împreună aici pentru a fi martori căsătoriei lui Daniel şi Marius. Dacă este cineva prezent care are ceva de spus împotriva acestei căsătorii este chemat să spună acum sau să tacă pe vecie”.

De la o masă: „Eu. Îi vreau pe amândoi”. Râsete, apoi din nou solemn, după ce le pune coroniţe de plastic pe cap: „Daniel, iei în căsătorie pe Marius, să-l iubeşti, să-l respecţi, să ai grijă de el până când moartea vă va despărţi?”. „Da”. „Marius, îl iei în căsătorie pe Daniel, să îl respecţi, să îl iubeşti până mâine dimineaţă sau până când moartea vă va despărţi?”. „Da”.

Li se pun inele de inox pe deget, se dă cadou un set de ceşti chicioase, ambalate într-o inimioară de carton, şi certificat de căsătorie în dublu exemplar. „Cu puterea cu care am fost investit, vă declar soţ şi soţie. Adică parteneri de viaţă. Puteţi săruta partenerul”.

Sărind peste detalii, în 45 de minute s-au căsătorit şase cupluri de lesbiene şi cinci de homosexuali. Ceremonialul s-a încheiat cu imnul clubului: „I’m proud to be gay…when I’m eating I’m gay…my dog is gay…my mother is gay…my manager is gay”. A urmat o seară gay.

Procedee de curtare gay

Pe ringul de dans, palme bărbăteşti pipăie pofticioase fundurile de masculi. Partenerii de acelaşi sex se încing în săruturi lungi, cu limbi încolăcite şi obraji supţi, pâlcuri de gay se cuplează în trenuleţe al groazei în care fundurile se mişcă ritmic înainte şi înapoi.

Două fete bondoace se ling în picioare lângă o masă pe care se odihnesc două pahare cu vin roşu şi o sticlă de 750 ml. Mă îndrept spre bar, când mâna unui tânăr mă atinge la prohab. Tresar, dar îmi spun că în aglomeraţia din club, accidente se mai pot întâmpla.

Comand un suc, dau să mă întorc şi… „Ai un păr frumos”, îmi spune un băiat cu părul creţ şi umflat. „Vrei să facem schimb?” (n.r. de păr). „Pe mine mă cheamă Mihai. Pe tine?”. Mă bâlbâi. Îmi cere ID-ul de mes. Mă blochez. Se prinde şi se scuză că m-a luat prea rapid: „Doar dacă simţi că-ţi vine să-mi dai ID-ul. Nu te forţez”. Transpir. „Eşti mişto, ştii?” Şi-mi cere numărul de telefon. „Eu merg la baie. Vii şi tu?”.

Mă scuz că am de dat un telefon, simte şi mă lasă în pace. Stau la bar şi privesc în jur precaut. Mai bine nu priveam. Lângă mine s-a şi aşezat tânărul în pantaloni de piele, care cu un ceas în urmă mă atinsese din „greşeală” la prohab. Dansează la o distanţă periculos de mică, tot mai mică, până când fesa lui dreaptă se lipeşte de pulpa mea stângă. Nu-i tot.

Mâna „blestemată” face ce face şi-mi nimereşte iar prohabul. Mă refugiez lângă un bodyguard al localului, convins că am scăpat. Când ridic privirea, la un metru în faţa mea, „tipul” îmbrăcat în piele mă măsoară din cap până-n picioare ca pe-o femeie bună, şi când privirea ni se intersectează îmi zâmbeşte complice. Mă încrunt la el şi se întoarce la dansul lui.

Devin paranoic. De două ore mă urmăreşte un individ mic şi slab. Sigur e un bodyguard deghizat, care vânează jurnalişti şi de-abia aşteaptă să calc strâmb să mă dea afară din club cu un şut în fund. Ca să-i spulber bănuielile, intru în vorbă cu un gay inofensiv. E uscat, are o faţă de vulpiţă şi pare copil. Îl cheamă Radu. Bodyguardul deghizat în civil face o moacă de gay rănit, face stânga împrejur şi începe să se lingă cu un amic mai vechi.

Eu rămân cu Raul pe cap, puşti de 19 ani, student la ştiinţe politice în primul an. Aflu că-i solo. Nu-i prea place în „Purple”: ”S-a stricat în ultima vreme. Acum e plin de ţigani care ies la produs. Uite. Aia e Naomi (n.r. un travestit notoriu), o paraşută. Mi se pare jenantă. A ieşit la produs în Germania şi acum apare la televizor şi se dă mare”. Naomi e un tânăr efeminat cu pielea mai tuciurie, îmbrăcat cu blugi cu talie joasă de femeie şi body, care dă din buric de parcă are motor.

Raul stă retras fiindcă nu prea mai poţi să dai de gay de calitate: „Când îi vezi cât de afectaţi sunt când deschid gura, ţi-e silă de ei. Ca să nu mai zic de semidocţi. M-am combinat odată cu unul şi m-a întrebat: «Părinţii tăi ştie?». Când l-am auzit cum vorbeşte ca Vanghelie i-am zis: «Nu, mersi» şi ne-am despărţit. Deşi clubul gay se închide la patru, pe la trei şi ceva barmanii au scirs pe o placă mare: „Plecaţi acasă. S-a deschis metroul” şi homosexualii s-au răsfirat fiecare pe la casele lor.

Cu un gay în Green Hours, la o cafea

Raul s-a emoţionat ca o fată mare când am acceptat să ne vedem dimineaţă la o cafea în GreenHours, localul lui preferat. Acolo mi s-a destăinuit: „Sunt un tip complex, şi superficial dar şi foarte profund. Pot să citesc şi Schopenhauer şi Kant în acelaşi timp pot să particip la o paradă gay. Am fost la Sibiu cu fostul meu iubit şi n-aveam nici o treabă să ne sărutăm în Piaţa Mare şi în toate localurile de pe-acolo”. S-au despărţit acum câteva luni, pentru că iubitul lui, student la filozofie în anul trei, era cam nebun, „iar eu sunt foarte critic şi când ne-am despărţit i-am spus toată lista pe bandă în faţă. L-a durut, dar aşa-s eu, direct”.

Raul pune suflet în relaţiile cu alţi bărbaţi, e din fire fidel şi-i protejează de derapaje şi pe tovarăşii lui. Iată o speţă complicată: „Era să mă bat cu Blondul (n.r. client fidel al clubului) în Purple din cauză că Alex (n.r. prieten şi fost coleg de liceu al lui Raul) avea un iubit la Iaşi şi na! eu mergeam cu Alex în club şi ăsta se tot dădea la Alex şi mă tot băgam între ei spunând că Alex are iubit. El s-a luat de mine, că: «Ce te tot bagi între noi?»”. Mă simpatizează, aşa că îmi dă întâlnire pentru a doua zi (n.r. astă seară) la un alt club de pederaşti: „Queens”. N-am avut curaj să-i spun că nu-l voi însoţi, ca să nu-l rănesc. În clipa în care scriu acest text, Raul mă sună disperat la telefon, dar nu-i răspund. Mi-e greu să-i spun că documentarea s-a încheiat.

daniel.befu@gandul.info

De-a lungul timpului am învăţat să fiu rezervat în ceea ce priveşte vreun articol din presă. Plus de asta, am cunoscut pe pielea mea cât de greu e să scrii un articol cu care să-ţi mulţumeşti măcar cititorii apropiaţi. De publicul general nici nu mai vorbesc. O sa zică cei care citesc – sau nu J) – că am eu o problemă personală cu CTP şi cu Gândul. Doamne fereşte. CTP este un om pe care-l respect extraordinar de mult şi, de altfel, e un fel de idol în materie de jurnalism. În ceea ce mă priveşte, desigur.
Dar acest domn, pe numele său Daniel Befu, nu numai că habar nu are care e scopul unui ziar serios cum e Gândul, dar mai şi pretinde că a cunoscut un subiect pe care nu-l acceptă sau înţelege. Domnule Befu, dumneavoastră aţi auzit de deontologie – nu filosofică, că probabil vă depăşeşte – jurnalistică? Să zicem că nu. De demnitate aţi auzit? Nici asta. De respect de sine, domnule şi de coloană vertebrală aţi dat dovadă vreodată în viaţă? Nu vă cunosc şi nici nu-mi doresc, de aceea pe plan personal nu vă judec. Dar cum e posibil ca redacţia Gândul care nu e Can Can sau Libertatea să accepte acest articol? Cum e posibil ca un domn – mă obligă respectul de care vorbeam – să fie atât de jalnic încât să se simtă superior unei lumi din care pretinde că nu face parte? Şi, mai ales, cum e posibil ca dumneavoastră, domnilor şi doamnelor, în mare parte să-l aprobaţi?
Sunteţi de un grotesc de neimaginat, domnule! Sunteţi un om care intră pe uşa din dos- permiteţi-mi sintagma – într-o casă ca să fure un pix. Sunteţi un om sub demnitatea chiar şi a unui tabloid prost. Iar cei dintre dumneavoastră, dragi cititori care pretindeţi că nu aveţi nimic cu nimeni, dar aţi fugi de toţi cei care sunt diferiţi, vă urez o zi plăcută şi un trai fericit în a decide care dintre prejudecăţi o să vă omoare.
Şi Nota Bene: Cred că oamenii de calitate din Gândul ar fi putut să facă mai multe ca o asemenea oroare să nu apară într-o publicaţie care pretinde a fi respectată la cel mai înalt nivel intelectual…

Advertisements
Published in: on February 19, 2008 at 6:10 pm  Comments (1)  
Tags: ,

The URI to TrackBack this entry is: https://blogfilosofie.wordpress.com/2008/02/19/prost-gust-la-drumul-mare/trackback/

RSS feed for comments on this post.

One CommentLeave a comment

  1. Mda, am vazut si am comentat si eu aberatiile acelei creaturi jurnalistice… Cred ca am sa-i trimit si pe mai comentariul ca merita.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: